O, genunchi nenorociți
Care nu vă mai plecați;
Vai, voi, ochilor goliți
Care nu mai lăcrimați!

O, genunchi nenorociți
Care nu vă prăbușiți
Și nu stați la părtășie,
Ci-alergați într-o prostie,

Toată ziua bună ziua
Vă luați cu-a voastre treburi;
La suflet nu vă gândiți
O, genunchi nenorociți.

Vai, tu, fire blestemata
Ce înlănțui ființa mea!
Cine mă va face liber
Și-n genunchi mă va pleca?

Doamne, Domnul meu cel bun
Tu, cu Duhul Tău cel sfânt
Tu mă vei pleca la rugă
Mă vei scoate de la slugă

Da-mi putere ca sa-mi birui
Alergarea cea prosteasca
Și sa-mi plec aspru genunchii
Firea sa mi se sfințească.

Vreau sa plec genunchii mei,
Vreau să lupt cu firea mea;
Vreau să nu ma supun ei,
Ci să fac doar voia Ta!